BAN¹, bani, s.m. 1. Unitate monetară si monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însusi o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb si de plată; argint (2). ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte preţuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânsi) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuţi care face extravaganţe cu banii primiţi sau mosteniţi de la părinţi. - Et. nec.
Sursă : DEX'98 (3239)  - paula

BAN², bani, s.m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniţă în Ungaria feudală. 2. (Titlu si funcţie de) mare dregător în Tara Românească după sec. XV; (si în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deţinea acest rang. - Cf. magh. ban, scr. ban.
Sursă : DEX'98 (3240)  - paula

BAN s. v. bănuţ, disc embrionar.
Sursă : Sinonime (173271)  - siveco

BAN s. 1. franc, gologan, para, (înv. si pop.) sorocovăţ, (pop. si fam.) pitac, sfanţ, (reg. si fam.) piţulă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, centimă, (arg.) lovele (pl.), mangări (pl.), mardei (pl.), material. (A rămas fără nici un ~.) 2. v. monedă.
Sursă : Sinonime (173270)  - siveco

ban (monedă, funcţie) s. m., pl. bani
Sursă : DOR (225920)  - siveco

BAN² ~i m. 1) Titlu si funcţie de mare dregător în Tara Românească după sec. XV. 2) Persoană care deţinea acest titlu. /<ung. b'an, sb. ban
Sursă : NODEX (324553)  - siveco

BAN¹ ~i m. 1) Marfă îndeplinind funcţia socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcţia socială de mijloc de schimb si de plată (a mărfurilor). ◊ A plăti în ~i gheaţă (sau lichizi) bani în numerar (plătiţi pe loc). ~i de buzunar bani destinaţi cheltuielilor mărunte. 3) la pl. Avere în formă de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea mulţi bani. A arunca ~i pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune ~i la ciorap a) a strânge bani; b) a fi foarte zgârcit. A face ~i buni a) a câstiga bine; b) a avea valoare; a fi de preţ. 4) Subunitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.
Sursă : NODEX (324552)  - siveco